Vise

În lumea aceasta alb-negru am tupeul să visez în culori!
Vreau să zbor. Să zbor pe Marte. Visez. Caut surse de inspiraţie. Aştept o minune. Aştept să aprinzi stelele pe cer. Dar ca să visez în culori trebuie să ştiu cum ele arată. Vreau să ştiu cum ele arată. Vreau să le văd. Realitatea devine vis, ci nu visurile realitate.

Lângă tine voi zbura. Voi zbura mai departe de Marte. Tu eşti veşnica mea sursă de inspiraţie. Eşti o minune pe care o aştept. Cu tine aprinderea stelelor pe cer nu mai contează. Tu poţi colora orice vis al meu. Ştiu cum arăţi şi cum o poţi face. Vreau să devii realitatea mea, visul meu.

Îmi place cum scrie Lina

Iată că şi ea şi-a creat blogg. Cea care mereu a putut să-mi dea un sfat, să-mi ofere o critică constructivă, să-şi creeze de fiecare dată păreri amuzante pe seama articolelor mele, şi nu doar, cea care m-a inspirat deseori şi desigur cea care nu a aşteptat că voi scrie această postare. Lina, aşa o cheamă.
Îmi place cum scrie Lina. Îmi place nu pentru că mi-e rudă, nu pentru că mi-e prietenă etc. Îmi place pentru că, îmi place. Nu caut cuvinte pentru a o lăuda sau altceva. Simplu zic: "Merită!" =)
Intră aici pentru a vizita bloggul Linei.

E natural

-Îţi place să mănânci?
Cum pot răspunde la această întrebare? Să mănânci e natural. Mănânc pentru că organismul meu are nevoie de hrană. Mănânc ca să trăiesc. Deci, cum să răspund?

Am analizat puţin...

Am nevoie de hrană regulat. Deja în ce măsură depinde de deprinderile pe care le am. Ne place să fin hrăniţi. Am obiceiul să mă gândesc la mâncare chiar când nu mi-e foame. Se zice că:"Pofta vine mâncând", uneori poate veni doar de la un gând. Poţi mînca diverse alimente, toate te pot potoli, însă ai felul tău preferat de mâncare. Acesta nu doar te potoleşte, te mai face să te simţi bine. Uneori doar văzându-l mă pot reâmprospăta. Pare straniu. Dar, nu în zadar e cel preferat, deosebit în felul său. Nu toţi îmi pot înţelege preferinţele, e normal. Deosebit pentru mine, dar nu pentru altcineva. Şi iată gândindu-mă anume astfel pot răspunde că: Îmi place să mănânc!  Aş vrea să pot gusta din felul meu de mâncare preferat oricând mi-ar apărea dorinţa. Ştiu, nu mă voi plictisi, nu-mi voi schimba preferinţele. Căci dacă îmi place ceva cu adevărat, îmi va plăcea mereu.

P.S: uşor puteţi înlocui "mâncare" prin ce vă este mai aproape, va rămâne adevărat.

Un adevăr

Poţi fi la ea, nici primul, nici ultimul, nici unicul.  Multe s-au întâmplat în viaţa ei până a te întâlni pe tine. Dar dacă ea te iubeşte acum, ce încă nu e în regulă?  Ea nu e ideală, dar nici tu nu eşti ideal, şi nici nu veţi fi măcar împreună ideali. Dar gândeşte-te, dacă ea te face să râzi, mai ales dacă ea îţi oferă posibilitatea să fii om, să greşeşti, să te ţii de ea şi să-i dai tot ce poţi. Ea poate să nu se gândească la tine fiecare secundă a zilei, dar ea poate să-ţi deie o parte din sine, chiar dacă ştie că poţi să o răneşti. Deci, să nu o superi, să nu o schimbi, să nu o analizezi şi să nu aştepţi de la ea ceea, ce e mai sus decât puterile ei. Zâmbeşte când ea te face fericit, arată-i când te enervează, şi lasă să îţi fie dor de ea când nu e alături.
Am avut un milion de moduri
Să mă arăt ţie oricare,
Numai nu aşa, cum sunt eu într-adevăr.
Şi acum,
Când eşti departe
Şi n-am cui arăta acest al naibii teatru
Imaginaţia mi s-a epuizat,
Şi nu-mi mai rămâne nimic,
Înafară de un sincer "mi-e dor".

Definiţii sentimente

 Simpatizezi- atunci cînd îţi place aspectul, eşti îndrăgostit- atunci cînd îţi place şi aspectul şi caracterul, iubeşti-atunci cînd îţi plac chiar şi defectele. Cineva pur şi simplu îţi este drag, cu cineva este interesant să comunici, cineva e un simplu cunoscut, cineva îţi este un simplu prieten, cineva un prieten de încredere, dar cineva... Tu încă nu poţi înţelege ce se întîmplă. Dar acest cineva e foarte important pentru tine. 

Noi iubim pe cineva nu pentru că  am întâlnit un ideal, ci pentru că am văzut acel ideal in cineva imperfect. 

Nu vă grăbiţi să vă apropiaţi, nu vă grăbiţi să vă îndrăgostiţi, nu vă grăbiţi să respingeţi, nu vă grăbiţi să plecaţi. În grabă poţi pierde ceva important, crezînd că e doar un eveniment aleatoriu în biografia ta.

Şi nu mă duce în ispită...

Năpastă... Tentaţie... Nadă...

Mă ademeneşti... Mă atragi... Mă amăgeşti...

Şi ce e de făcut când promiţi că încetezi, dar nu te ţii de cuvînt?

Ce înseamnă şi asta?

M-ai prins. Mi-ai pus cătuşe. Sunt prizoniera ta.

Dar, nu îţi aparţin. Trebuie să înţelegi. I'M NOT YOURS!

Deşi lupt cu propria-mi fiinţă. cedez, de fiecare dată. 

Eşti mărul ce l-am gustat, dar de care nu mă satur. 

Eşti ţânţarul care muşcă, nu, tu muşti dulce.

Eşti ca apa: fără tine nu rezist, cu tine mi-e şi mai greu. Dar, ştim bine, apa e elementul meu. Mă relaxează. Mă învie. În apă sunt eu însumi. Eşti apa mea.

Mă momeşti... Tentaţii... 

Îmi place? Nu înţeleg. Explică-mi! sau Opreşte-te!

Eşti ispita mea... (fii doar a mea)