Viaţa din lucrurile simple

Şi totuşi ce e mai important? Ce a fost sau ce va fi? Dar viaţa nu se 

împarte în pînă şi după, magia ei chiar constă în faptul că e continuă. 

Primăvara mi-a şoptit: Trăieşte! Şi am căutat să observ viaţa din 

lucrurile ce mă înconjoară. Toţi şi totul este viu.

Viaţa suflă prospeţime în noi de parcă am fi nişte baloane. Însă să te umple şi să 

te spargă e lucru diferit. Iar pentru ca să fii un balon frumos, întreg, 

ce zboară lin şi plin de fericire trebuie să te umfle o pereche de buze (dragi şi de neînlocuit), 

să nu te mozolească mulţi, transmiţindu-te din mîini în mîini, pentru ca 

ajungînd la cineva să-i apară dorinţa să te transmită mai departe ci 

invers să te ţină. E mult mai bine şi frumos cînd un balon nou îl iei şi 

îl umfli încet, cu drag, pînă la urmă şi este doar al tău. Te bucuri şi îţi dăruie tot 

ce are mai bun, deşi nu e atît de mult. Poate îţi place să umfli baloane 

şi să îţi înfrumuseţezi casa cu ele, însă oricum va fi unul care va fi 

într-un oarecare fel mai deosebit, şi vei dori să fie cu tine, să nu se 

dezumfle cît mai mult timp. Ai grijă să nu îl spargi, nu-l lega strîns, 

dar ai grijă să nu zboare de la tine prea departe. Pentru aceasta 

trebuie să fii atent şi să preţuieşti ce ai. Sînt mulţi dintre cei care 

se tem cînd baloanele se sparg în mîinele lor, de aceea nici nu încearcă 

să le imfle, deşi tot ei sunt cei vinoveţi, ei trebuie doar să fie mai 

grijulii.

Doresc tuturor să fie plini de aer proaspăt.

Încă un pas

Sunt o pasăre care e gata să zboare. După o perioadă lungă îmi pot desface aripile. Acum pot evada. Da, evada din colivia care m-a ţinut drept prizonier un timp îndelungat. Chiar m-a ţinut? Uşa era mereu deschisă, eu nu îndrăzneam să păşesc. Deşi sunt în prag şi mai am un singur pas să fac ştiu că îmi vei duce lipsa. Vei adăposti alte păsări, aşa cum făceai chiar şi cînd doream să fiu unica stăpînitoare a acestui teritoriu. Îţi voi duce eu lipsa? Probabil, din cauza că prea multi timp nu vedeam perspective înafara ta. Chiar dacă te părăsesc, voi reveni, ca să ştiu că e ordine, nu vreau ca altcineva să urîţească sau să distrugă ce eu cu atît de multă sîrguinţă am creat şi păstrat. Nu aş vrea să strîng gunoiul ce-l va lăsa altcineva, dar dacă vei avea nevoie de mine voi veni. Acum a mai rămas un pas. Urează-mi succes şi nu mă uita.
P.S: Mulţumesc ţie, dragă colivie, că mi-ai demonstrat că nu am nevoie de tine.

Dreams start to come true!

Într-o postare mai veche, click aici pentru a vedea scriam despre cît eram de dezamăgită şi întristată pentru că visele nu-mi devin realitate. Poate nu sunt cel mai norocos om, poate nu îmi reuşeşte întotdeauna, poate deseori ziceam că dacă nu eram eu mulţi era să fie mai fericiţi  şi trăiau mai bine, dar neprivind la toate niciodată nu am renunţat. Chiar dacă multe ori îmi doream să zic:"Gata, ajunge!", nu am făcut-o, am continuat să lupt şi să fiu eu, simplu. Să cred în bine. Să visez. Să cred în oameni. Să iubesc.

Pentru mine ziua de naştere niciodată nu a fost un eveniment important. Serbam pentru că e important pentru părinţii mei. Da, 17 ani au trecut de cînd mama mea nu a dormit o noapte întragă, iar tatăl meu dimineaţa stătea la uşa spitalului şi aştepta să mă vadă. Nu e meritul meu, e al părinţilor mei. Şi ceea ce am ajuns să fiu şi să am la fel le datorez lor şi fratelui meu scump.

Zică oamenii ce n-ar zice, dar dacă poţi aştepta, ai răbdare, munceşti şi eşti mulţumit de ce ai primeşti ce meriţi. Într-o felicitare primită astăzi erau cuvintele:"Fie ca această zi să fie cea mai fericită din viaţa ta, şi fie ca ziua de mîne să fie şi mai fericită decît cea de azi." Aşa şi a fost. Aşa şi va fi.

Mulţumesc tuturor pentru locul care îl ocupă în viaţa mea.

Iar eu zîmbesc, simplu zîmbesc. Aşa a fost să fie.

P.S: Niciodată nu am avut atît de multe flori :D

Vis la Bis

Voi zbura la cer să-ntreb

De sînt eu cea blestemată,

Am visat c-un val întreg

Mi-a sortit să fiu drogată.

Dependenţă niciodată n-am avut,

De la euforie nu m-a durut,

Deci, nu puteam pricepe

De la ce se va începe.

Nu prea cred în vise

Dar părea prea real

Încît greşelile comise

Îl făceau să pară banal.

Am încercat să-l descifrez,

Am înţeles că bolnavă voi fi

Am început să delirez

Înţelegînd că mă voi îndrăgosti.

Realitatea dură m-a lovit,

Şi cu putere m-a trezit.

O! Ce fericire c-a fost vis!

Rău că-mi vine să strig bis...

P.S: Pentru mai mult nu mi-a ajuns inspiraţie <3

Secretul unei vieţi ca în poveşti

De Anul Nou toţi îţi pun dorinţe, se îndeplinesc vise şi sfârşesc minuni. Niciodată nu am simţit această magie nemaipomenită. Cred că fiecare şi-o crează cu mânele sale. Posibil eu aşteptam doar, însă nu făceam nimic. Aşa e cu o mare majoritate a oamenilor. Stau şi aşteaptă că Ceva se va întîmpla şi totul va fi bine şi frumos. Nu, dragii mei, nimic nu cade din pod. Pentru a obţine ceva, a cuceri un pisc trebuie să ai o dorinţă mare, îndemânare şi să munceşti desigur. Citisem undeva ceva de genul:" Arată că totul e bine, zâmbeşte, spune-le tuturor despre fericirea ta, şi atunci totul va fi astfel...", voi contrazice aceste cuvinte, din simplul motiv că am simţit pe propria piele. Nimeni nu are nevoie de acest teatru ieftin al tău. Reţeta fericirii e simplă:" Fii Fericit!", confirm cu încredere că ăsta e secretul unei vieţi ca în poveşti.

"De Anul Nou pe vechi se sfârşesc minuni!" am exclamat astăzi. Acum ştiu cînd visele devin realitate, atunci când depui efort şi crezi în propriile puteri. M-am convins că totul e în mânele mele.

P.S: Nu aştepta, acţionează!

Azi simt

Azi simt că multe s-au schimbat. Încă nu am sesizat toate efectele acestor schimbări. Înţeleg că schimbându-se anumite lucruri care erau normale pentru mine un timp îndelungat, mă schimb şi eu. Poate mă schimb din alte motive. Poate doar e o iluzie. Dar, observ că nu e aşa cum a fost. E altfel.

Azi simt nevoia de a cunoaşte "adevărul". Dar adevăr absolut nu există. Dar nici nu am nevoie de el, vreau să cunosc răspunsuri la întrebări simple(uneori problema e că nici nu pot formula aceste întrebări corect). Cine îmi poate da răspuns? Cred că persoana ce o voi întreba. Deci, de ce trebuie să complic totul? Caut răspunsuri ascunse şi încerc să deschifrez ceva în lucruri uzuale. De ce nu merg simplu să întreb? Poate din cauza că frica de a auzi un răspuns neplăcut sau vreo minciună mă împiedică. Cred că dacă aş fi sigură că oamenii cu care vorbesc sunt sinceri cu mine, mi-ar fi mai uşor să-i întreb, să le răspund, să mă deschid. Chiar mă întreb: Chiar e atât de greu să fim sinceri?

Azi simt că nu voi primi răspuns.

Într-un An Nou Fericit!

Ultima zi din 2011!

În curând toţi vor căuta mandarine, vor aştepta 00.00, vor mânca din suflet.

Am văzut numeroase fraze postate de diferite persoane pe profilurile lor pe diverse reţele de socializare. Mă întristează faptul că mulţi scriu:"An nou cu laccrimi" sau "Vreau să te am alături" şi mii de exemple de genul dat.

Lume, treziţi-vă. Nu vă complicaţi viaţa. Hai să scoatem:"Aştept minuni şi fericire..." Creaţi propriile minuni. Fiţi fericiţi! Nu vă plictisiţi privind în pod şi visând la stele. Hai să ne debarasăm de stereotipuri, gânduri proaste şi idei irealizabile. E o sărbătoare familială. Să zâmbim cu toată familia la frontiera dintre ani şi mereu...

Hai să fim Fericiţi! La Mulţi Ani!!!