luni, 23 aprilie 2012

Viaţa din lucrurile simple


Şi totuşi ce e mai important? Ce a fost sau ce va fi? Dar viaţa nu se 
împarte în pînă şi după, magia ei chiar constă în faptul că e continuă. 
Primăvara mi-a şoptit: Trăieşte! Şi am căutat să observ viaţa din 
lucrurile ce mă înconjoară. Toţi şi totul este viu.
Viaţa suflă prospeţime în noi de parcă am fi nişte baloane. Însă să te umple şi să 
te spargă e lucru diferit. Iar pentru ca să fii un balon frumos, întreg, 
ce zboară lin şi plin de fericire trebuie să te umfle o pereche de buze (dragi şi de neînlocuit), 
să nu te mozolească mulţi, transmiţindu-te din mîini în mîini, pentru ca 
ajungînd la cineva să-i apară dorinţa să te transmită mai departe ci 
invers să te ţină. E mult mai bine şi frumos cînd un balon nou îl iei şi 
îl umfli încet, cu drag, pînă la urmă şi este doar al tău. Te bucuri şi îţi dăruie tot 
ce are mai bun, deşi nu e atît de mult. Poate îţi place să umfli baloane 
şi să îţi înfrumuseţezi casa cu ele, însă oricum va fi unul care va fi 
într-un oarecare fel mai deosebit, şi vei dori să fie cu tine, să nu se 
dezumfle cît mai mult timp. Ai grijă să nu îl spargi, nu-l lega strîns, 
dar ai grijă să nu zboare de la tine prea departe. Pentru aceasta 
trebuie să fii atent şi să preţuieşti ce ai. Sînt mulţi dintre cei care 
se tem cînd baloanele se sparg în mîinele lor, de aceea nici nu încearcă 
să le imfle, deşi tot ei sunt cei vinoveţi, ei trebuie doar să fie mai 
grijulii.
Doresc tuturor să fie plini de aer proaspăt.

miercuri, 4 aprilie 2012

Încă un pas



Sunt o pasăre care e gata să zboare. După o perioadă lungă îmi pot desface aripile. Acum pot evada. Da, evada din colivia care m-a ţinut drept prizonier un timp îndelungat. Chiar m-a ţinut? Uşa era mereu deschisă, eu nu îndrăzneam să păşesc. Deşi sunt în prag şi mai am un singur pas să fac ştiu că îmi vei duce lipsa. Vei adăposti alte păsări, aşa cum făceai chiar şi cînd doream să fiu unica stăpînitoare a acestui teritoriu. Îţi voi duce eu lipsa? Probabil, din cauza că prea multi timp nu vedeam perspective înafara ta. Chiar dacă te părăsesc, voi reveni, ca să ştiu că e ordine, nu vreau ca altcineva să urîţească sau să distrugă ce eu cu atît de multă sîrguinţă am creat şi păstrat. Nu aş vrea să strîng gunoiul ce-l va lăsa altcineva, dar dacă vei avea nevoie de mine voi veni. Acum a mai rămas un pas. Urează-mi succes şi nu mă uita.
P.S: Mulţumesc ţie, dragă colivie, că mi-ai demonstrat că nu am nevoie de tine.