Şi nu mă duce în ispită...
Năpastă... Tentaţie... Nadă...Mă ademeneşti... Mă atragi... Mă amăgeşti...
Şi ce e de făcut când promiţi că încetezi, dar nu te ţii de cuvînt?
Ce înseamnă şi asta?
M-ai prins. Mi-ai pus cătuşe. Sunt prizoniera ta.
Dar, nu îţi aparţin. Trebuie să înţelegi. I'M NOT YOURS!
Deşi lupt cu propria-mi fiinţă. cedez, de fiecare dată.
Eşti mărul ce l-am gustat, dar de care nu mă satur.
Eşti ţânţarul care muşcă, nu, tu muşti dulce.
Eşti ca apa: fără tine nu rezist, cu tine mi-e şi mai greu. Dar, ştim bine, apa e elementul meu. Mă relaxează. Mă învie. În apă sunt eu însumi. Eşti apa mea.
Mă momeşti... Tentaţii...
Îmi place? Nu înţeleg. Explică-mi! sau Opreşte-te!
Eşti ispita mea... (fii doar a mea)
foarte frumoasa poezia
RăspundețiȘtergerebravo inguta
SuPeRb)))...foarte frumos...bravo Amiul meu)))
RăspundețiȘtergeregenial
RăspundețiȘtergereEsti geniala , draga mea =))ami place mult ce scrii, ai ceva deosebit si unic )
RăspundețiȘtergereExtraordinar...
RăspundețiȘtergereBravo Inga !!! astept mai multe poezii postate de ale tale :)
RăspundețiȘtergere