miercuri, 26 ianuarie 2011

Încep cu cuvintele din o postare a unui prieten de-al meu pe bloggul său: <Doamne ce străşnicie, să înveţi nopţi de-a rândul, să nu mai ieşi din camera căminului sau din bibliotecă privind doar în cărţi. A mai numit o persoană sesiunea aceasta “stress-iune”>, interesante cuvinte, şi încă mai interesante îmi par acum. Cineva poate ar glumi pe seama mea, însă eu pot spune cu precizitate că o vor face în zadar. Nu, nici o sesiune nu mă deranjează =) ceva mai straşnic, vineri, 28 ianuarie 2011 în incinta şcolii  va avea loc concursul TVC. Au mai rămas doar cîteva zile, echipa munceşte, apar mici probleme în fiecare zi, ba nu avem muzică, ba baterii pentru aparatul de fotografiat, sau încă şi mai bine, căpitan. De fiecare dată găsim ieşire din situaţie. Ne certăm, vorbim mult în vînt, foarte mult glumim la repetiţii (ehh, de ar fi acest umor pe scenă). Totul pare destul de amuzant, însă iată că mă stresez de la orice detaliu nereuşit, mi-e frică de eşec. Am încredere în fiecare membru al echipei şi ştiu că fiecare va face totul pentru a ne prezenta cît mai bine şi pentru a petrece timpul vesel.

Poate din cauza că sunt atît de stresată şi am devenit încă şi mai sceptică, privesc în jur cu ochi de şpion, nu înţeleg ce se întîmplă, doar e un simplu concurs, sau nu? 

Deci, spuneţi-mi că vom reuşi! Uraţi-ne mult Succes!

vineri, 21 ianuarie 2011

După prima mea postare, majoritatea în primul rînd mă întrebau: De ce vorbești despre tine în persoana a treia?
Răspunsul era foarte simplu: Pentru că așa îmi place!
O ființă foarte drăguță mi-a mai zis că am uitat să scriu despre cel mai important, despre ochii mei!
Mi s-a părut straniu, mai ales cînd mi-a mai zis că îi plac mult ochii albaștri. Niciodată nu mă gîndeam la ei într-un mod oarecare deosebit, maximum puteam să am grijă de sănătatea acestora. Acum totuși am încercat să îmi reamintesc ceva momente importante din viața mea legate de ei, ochii mei. De mică datorită frumosului balet "Lacul Lebedelor" știu că anume ochii- sunt oglinda sufletului. Se mai zice: cît de puternic nu ai fi și cît de mult nu ai ascunde ceva sentimente, ochii te trădează. Poate asta mi-a demonstrat el, cînd a zis că citește clar în ochii mei multe, însă eu, totuși mă strădui să cred că nimeni nu o poate...
Nu știu nimic despre faza cu dependența dintre personalitate și culoarea ochilor, dar pot spune precis că dacă ea mi-a zis că-i plac ochii albaștri, înseamnă că au ceva deosebit:- (îi am de la tata)!
P.S. Cel mai mult îmi place ideea că: cei mai frumoși ochi sunt cei sinceri :)!!!

joi, 20 ianuarie 2011

My future 10 years of life

I am a very innocent person but with different things as difficult as I transform me in a person who must fight, because Life is a struggle to not have to give up even in thought! My life is full of very special moments of each other. Each day is a new day, because everything can change something. I find it very hard to say what will be a day, more so to be in 10 years. The past is forgotten! The future is dark! So live with today! Now I just live, I live moment, and when I feel something special I say: Stop the moment, I wanna to feel you!  I Live for today because yesterdays are over and tomorrows may never come!
 A new year strarted, I reviewed after a long holiday my dear  friends , the lessons active and passive recreation with a smile on the face, because we are together again. I feel good, that's the main! I do not want to plan something in the future, but I know precise that I want to realize  when I wake up one morning 10 years later that I am happy!

Happy because with me is a nice person, which I love and I will always be in my water, happy as I studied what I wanted them, I liked one thing, I have a place where i sleep and when I wake up I see the sun as shine my room cheerful!

Ceva!

Ea, o fată simplă cu capul în nori şi picioarele pe Pămînt, spun astfel căci ea aşa mereu zicea. De mică nu s-a prea schimbat, deşi mulţi mă pot contrazice uşor.  A rămas la fel de inocentă şi principială, ambiţioasă a dracului :D...
Vorbăreaţă, vioaie, mereu înconjurată de aşa numiţii "prieteni". Niciodată nu tînjeşte după persoanele ce nu o preţuiesc. Ştie că cei care o socot întradevăr de prietenă şi o iubesc vor fi alături de ea în orice caz, o vor susţine şi nicodată nu vor crede bîrfele ci  vor face totul pentru ea, cum o face la rîndul ei pentru dînşii.
Iubeşte libertatea- minciuni, are nevoie de cineva alături, nu poate păşi singurică, deşi o face, ca copilul ce se invaţă să meargă.
Despre ea pot  vorbi la nesfîrşit... Important e că cunoaşte frumosul adevăr: Sfîrşitul trebuie să fie fericit, dacă nu, înseamnă că încă nu e sfîrşit!