Încep cu cuvintele din o postare a unui prieten de-al meu pe bloggul său: <Doamne ce străşnicie, să înveţi nopţi de-a rândul, să nu mai ieşi din camera căminului sau din bibliotecă privind doar în cărţi. A mai numit o persoană sesiunea aceasta “stress-iune”>, interesante cuvinte, şi încă mai interesante îmi par acum. Cineva poate ar glumi pe seama mea, însă eu pot spune cu precizitate că o vor face în zadar. Nu, nici o sesiune nu mă deranjează =) ceva mai straşnic, vineri, 28 ianuarie 2011 în incinta şcolii  va avea loc concursul TVC. Au mai rămas doar cîteva zile, echipa munceşte, apar mici probleme în fiecare zi, ba nu avem muzică, ba baterii pentru aparatul de fotografiat, sau încă şi mai bine, căpitan. De fiecare dată găsim ieşire din situaţie. Ne certăm, vorbim mult în vînt, foarte mult glumim la repetiţii (ehh, de ar fi acest umor pe scenă). Totul pare destul de amuzant, însă iată că mă stresez de la orice detaliu nereuşit, mi-e frică de eşec. Am încredere în fiecare membru al echipei şi ştiu că fiecare va face totul pentru a ne prezenta cît mai bine şi pentru a petrece timpul vesel.

Poate din cauza că sunt atît de stresată şi am devenit încă şi mai sceptică, privesc în jur cu ochi de şpion, nu înţeleg ce se întîmplă, doar e un simplu concurs, sau nu? 

Deci, spuneţi-mi că vom reuşi! Uraţi-ne mult Succes!