sâmbătă, 23 iulie 2011

În zadar.


Ultimul timp am obiceiul să mă gândesc tot mai mult la unele lucruri. Aseară înainte de a adormi am meditat puţin despre ideile de aici. Am scris despre durerea ce o vor simţi cei apropiaţi, am găsit o soluţie (dacă poate fi aşa numită).
Jigneşte, umileşte, minte, provoacă durere etc.
Te vor urî, deci nu îţi vor simţi lipsa, nu vor simţi nici vină, nici durere. Nu vei goli nimic în inima lor, pentru că înainte de a pleca le-ai amărît-o. Nu te teme să o faci. Crede-mă, am aflat acele momente când să fugi e unica soluţie. Şi dacă va ploua, vor fi unicele lacrimi.
Când totul e în zadar, tot ce e legat de propria persoană, nu mai există altă ieşire. Deci, fiecare hotărăşte ce e mai bine pentru el. Pentru mine e mai bine când cei dragi mie se simt bine şi nimeni nu le strică viaţa.
(nu am devenit pisimistică, realitatea e una)
P.S: început 23.05.2011, finisat azi.

3 comentarii:

  1. Realitatea e pentru fiecare a sa... si daca ai dorinta ca totul sa fie intrun mod.... asa va fi...

    RăspundețiȘtergere
  2. Eh, viata, buna sau rea, e tot ce avem. In rest nu e nimic, nimic, nici linişte nici zgomot nici plictiseala, nu e NIMIC. E ca golul dintre stele (iţi trebuie milioane de ani sa-l străbaţi).

    Toţi ajungem acolo, din păcate. Ma uit la bunica mea de 84 de ani. Se bucura de fiecare zi, de fiecare raza de soare :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai dreptate Mitică, şi mereu îndemn oamenii spre a sorbi din fiecare clipă. Pentru a nu regreta ceva trebuie doar să trăieşti aşa cum îţi place. Fiecare îşi creează propriul destin.

    Mă bucur mult pentru bunica ta, e un exemplu adevărat, cred că e ca un soare pentru voi! :)

    RăspundețiȘtergere