Viaţa din lucrurile simple

Şi totuşi ce e mai important? Ce a fost sau ce va fi? Dar viaţa nu se 

împarte în pînă şi după, magia ei chiar constă în faptul că e continuă. 

Primăvara mi-a şoptit: Trăieşte! Şi am căutat să observ viaţa din 

lucrurile ce mă înconjoară. Toţi şi totul este viu.

Viaţa suflă prospeţime în noi de parcă am fi nişte baloane. Însă să te umple şi să 

te spargă e lucru diferit. Iar pentru ca să fii un balon frumos, întreg, 

ce zboară lin şi plin de fericire trebuie să te umfle o pereche de buze (dragi şi de neînlocuit), 

să nu te mozolească mulţi, transmiţindu-te din mîini în mîini, pentru ca 

ajungînd la cineva să-i apară dorinţa să te transmită mai departe ci 

invers să te ţină. E mult mai bine şi frumos cînd un balon nou îl iei şi 

îl umfli încet, cu drag, pînă la urmă şi este doar al tău. Te bucuri şi îţi dăruie tot 

ce are mai bun, deşi nu e atît de mult. Poate îţi place să umfli baloane 

şi să îţi înfrumuseţezi casa cu ele, însă oricum va fi unul care va fi 

într-un oarecare fel mai deosebit, şi vei dori să fie cu tine, să nu se 

dezumfle cît mai mult timp. Ai grijă să nu îl spargi, nu-l lega strîns, 

dar ai grijă să nu zboare de la tine prea departe. Pentru aceasta 

trebuie să fii atent şi să preţuieşti ce ai. Sînt mulţi dintre cei care 

se tem cînd baloanele se sparg în mîinele lor, de aceea nici nu încearcă 

să le imfle, deşi tot ei sunt cei vinoveţi, ei trebuie doar să fie mai 

grijulii.

Doresc tuturor să fie plini de aer proaspăt.