Dezvăluind taine

Era noapte şi-ntuneric

Pe unde licăreau mici luminiţe,

Toţi îi ziceau de-un sentiment puternic

Credea, ştia, dar nu simţea.

Credea că va veni odată,

Ştia că trebuie.

Trăia cu gîndul vieţii-n piept

Şi aştepta miracolul vestit,

Trăia ea sub o frunză

Ca sub o mască ascunzîndu-şi

Firea.

Şi cînd aproape-a adormit

Cînd visul a cuprins-o,

Atunci explozia a survenit,

Cu surprize învăluind-o.

Pînă atunci nu-nţelegea.

Acum deja, ea simte.

Căci acea steauă ce-a exploadat,

Multe-a schimbat.

Acum ea a aflat:

E steau norocoasă,

Propriul ei far.

Şi noaptea nu mai e-ntuneric,

Ea crede, ştie, simte.