Vreau să mă prăbuşesc. Mi-e frică. Ameţesc. Mi-e greaţă. Mă doare capul (şi inima). Nu ştiu care durere e mai mare. Nu ştiu dacă e faza să mă bucur sau dimpotrivă. Era rău: mă temeam că nu mai pot simţi, că nu mi-am mai auzit demult răsuflarea, nu mi-am simţit inima să bată. E rău: prea multe simt, un adevărat terci; răsuflu prea asurzitor; îmi pare că inima îmi va sări din piept. Cel mai rău e, că nu vreau să fie aşa. Autosugestie, o armă de care m-am folosit multe ori, dar am zis STOP. Ce să fac dacă neprivind la acel "stop" continui? Simplu nu vreau să recunosc prea multe. Straniu. Dacă eu spun despre lucrurile pe care nu vreau să le recunosc, poate însemna că le-am recunoscut deja? Prea complicat. Paremise nu mai înţeleg nimic.P.S: hm, să-mi bag picioru!
mdeaa....se intimpla shi asha sheva in zilele noastre...kind itsi pare uneori ka nu ai rekunoskut nimik inka...da in suflet tot ai rekunoskut da singura tsie nutsi spui ka este asha!.....))):):):):):):
RăspundețiȘtergere