De ce visăm? De unde apar visele? Acestea sunt întrebările care ne frămîntă după un nou vis straniu. Mulți savanți au lucrat pentru a afla răspunsul și fiecare ne vine cu teorii noi.
Nu vreau să vorbesc mult și în zadar despre știința visurilor. Vreau să analizez niște idei proaspăt apărute în mintea mea.
V-ați trezit vreodată dimineața cu un simț straniu rămas în urma visului? Sunt sigură că da. Acest simț poate fi diferit în dependență de ce conținut a avut visul. Acesta poate fi asociat cu un gust amar, sau o stare de euforie.
Vi s-a întîmplat vreodată să nu doriți să vă treziți? Și nu din cauza că somnul e dulce, ci pentru că visul e mult prea bun.
Uneori mă gîndesc că poate anume atunci cînd dorm îmi văd adevărata viață. Poate tot ce se întîmplă în jur e doar un vis, iar cînd mă culc, dacă sunt condiții favorabile, văd realitatea. Nu e bine cînd pierzi controlul și nu mai realizezi ce e vis și ce e real, dar anume așa și se întîmplă. Înțelegi că visai, de cele mai multe ori, aproape de a te trezi. Și te simți străin in propria-ți viață dacă dorești ca ce ai văzut cînd dormeai să fie real.
Am învățaț să îmi controlez visele. Acolo știu ce îmi doresc, știu ce trebuie să fac ca să fie bine. Poate pentru că acolo îmi pot manipula viața mai bine decît aici, totul devine atît de neclar. Dar poate așa și trebuie să fie ea confuză, viața. Nu contează dacă voi analiza visele mele din punct de vedere științific sau filozofic, concluzia este una: Mi-e dor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu