"Îl iubesc, s-a gândit ea... Doar că nu sunt îndrăgostită în el." Nu ştiu cît de des putem întîlni aşa gânduri sincere , dar ştiu că să ne gândim la asta nu e rău. Suntem oameni. Avem raţiune, deşi nu întotdeauna o folosim în modul corespunzător. Simţim. Iubim.
E interesant că deşi suntem toţi diferiţi, deşi fiecare e unic, noi continuăm să ne asemănăm prin numeroase lucruri. Toţi mergem pe un drum, pe un drum lat, foarte lat. Chiar avem obiceiul să călcăm pe urmele altora sau să urmărim pe cineva. Mai interesant e să înţelegi că oamenii se împart în câteva categorii:
-Cei care cred în o persoană, o aşteaptă şi cred în Marea minune;
-Cei care caută sufletul pereche în fiecare, temindu-se să nu treacă neobservat;
-Cei care merg înainte şi cred că totul Va Fi.
Majoritatea oamenilor vor zice că fac parte din ultima categorie, sau vor încerca să facă faţă. Însă nu contează ce mască vei lua, firea ta proprie e superioară în chestiile date.
Deci, sunt 6 miliarde de oameni pe Pâmînt şi fiecare simte diferit, iubeşte în felul său. Iubirea nu e o ştiinţă exactă, nu există limite. Mă întreb:"Cum înţelegi că iubeşti? Când? Cum să înţelegi că nu e atracţie, plăcere, obsesie, deprindere sar e într-adevăr iubire?"Cteodată simţim că în viaţa noastră a apărut ceva important, dar cteodată înţelegem aceasta doar peste ani. Astfel se întîmplă cu oamenii.
De cît timp e nevoie pentru două persoane: o zi, două săptămâni sau zece ani?
De cât timp e nevoie ca să înţelegi că iubeşti?
