Care e diferenţa?

Cu mască sau făţarnic? Ce înseamnă a fi făţarnic? De ce nu ne plac oamenii făţarnici, uneori chiar trezesc antipatie, dar toţi ne revedem în textele despre oamenii cu măştile care şi le pun in public. Cineva vorbeşte despre cât e de dureros, cum ascundem sentimentele punându-ne măşti vesele şi de oameni bravo, activi pe când simţim altceva. Alţii scriu despre cei care sunt diferiţi cu oamenii, care sunt aşa numiţii Făţarnici. Dar nu e una si aceeaşi? Care e diferenţa? Niciodata nu m-am gândit la asta, acum mă întreb. Oare suntem noi toţi cei de pe pagina negativă a acestei idei? Sunt confuză. Vreau o explicaţie mai clară, mai simplă.

Pagină curată.

Oricum vara aceasta a lăsat ceva amintiri de neuitat în memoria fiecărui. Chiar am petrecut ultimele clipe cu plăcere. Chiar eram foarte bucuroasă să înţeleg că gata! Împreună cu vara aceasta am finisat să trăiesc un capitol din viaţa mea. Următorul se va începe cu o pagină curată. Dar nu ştiu cît de curată va fi, poate invers, va fi una foarte murdară, pentru că o voi murdări cu toate culorile. Chiar vreau să îmi înmoi mâinele în vopsea şi să las amprente în toată cartea vieţii mele. Sau cine ştie? Nu pot zice ce va urma. Astăzi e 1 septembrie, prima zi de toamnă. Am plecat la şcoală cu respiraţia tăiată. Am păşit în clasa X-a (real). Acum încep adevăraţii mei Ani de Liceu. Cei frumoşi şi plini de mister! 

"Pagină curată", aşa am numit postarea mea de astăzi. E o nouă filă totalmente pentru mine. Împreună cu toamna aceasta a venit şi un nou simţ, nu-l pot descrie la moment. Îmi place toamna! Îmi place tot ce mă aşteaptă! Îmi place că de azi încep să scriu în jurnal(plănuiam de mult timp)! Îmi place că nu va mai fi cum a fost! şi nu contează ce vor aduce schimbările, contează că Îmi place!

To be continued...

Aici am continuat un rând de idei. Faza cu: fă rău și va fi mai ușor să pleci din viața cuiva într-adevăr lucrează. Dureros să conștientizez asta. Mai ales când nu ai făcut nimic intenționat, când ai încercat să faci ceva bun și să ajuți cumva, când ești omulețul pozitiv. Dar când rezultat rămâne a fi: Durere și Dușmănie.
Ce să faci când înțelegi că toți cei care țin la tine suferă? Când doar chinui? În cazul cînd planul nedorit a lucrat, s-a realizat, poți ușor să te prefaci că a fost special și să dispari. Minunat, ieșire ușoară din situație! Mă  gândesc că celor din jur le va fi chiar mai ușor așa, nu e nimic egoism în asta.
Deci, rămâne să zici un Mulțumesc și un Scuză, și să pleci; sau, să nu îți iai rămas bun (dacă jucăm rolul celor răi, păi, până la sfârșit) și să dispari!
Simplu, nu? 

Niciodată

Am văzut diverse liste: "Ce trebuie să faci", astăzi scriu despre ceea ce nu voi face niciodată.
Deci, Niciodată:
-nu voi ierta greşelile făcute intenţionat;
-nu voi înjura;
-nu mă voi supăra pe adevăr;
-nu voi cere iertare pentru ceea ce nu am făcut;
-nu voi crede celor ce m-au minţit;
-nu voi da a doua şansă celor ce m-au rănit;
-nu voi căuta justificare pentru alţii;
-nu-mi voi încălca principiile;
-nu voi trăda;
-nu voi  deschide Marele meu secret;
-nu voi face ceea despre ce pot să regret;
-nu voi regreta;
-nu voi încălca promisiunile;
-nu voi permite nimănui să intre în viaţa mea cu rău;
-nu voi da mâinele jos;
-nu voi plânge în faţa celor ce îmi provoacă lacrimi;
-nu voi fi indiferentă.

Labirintul sentimentelor

O situaţie des întâlnită. El, un băiat foarte drăguţ. Mă bucur că îl cunosc, şi chiar nu e faza: cât e mai simpatic cu atât mai puţină încredere poţi avea. L-am numit într-o zi în glumă ideal, desigur cu viciile sale. Demult nu am mai vorbit, dar mă bucur că acum când s-a simţit mai rău acel mesaj de SOS a fost adresat anume mie. Sentimente, iată labirintu în care s-a pierdut.

Problematic.

Nu voi scrie toată istoria (despre toate fetele din viaţa lui), doar cel mai dureros moment.
"Ce să fac? Poate să încerc să o fac pe cel rău? Să fiu cu toate dar să nu aparţin nimănui? Ce să fac dacă nu vreau să provoc durere celor căror le sunt drag (este una care va face pentru el orice)? Dar dacă este cea pe care o iubesc? Sau nu o iubesc? (pentru această fată el e gata la orice)", sunt doar unele din gândurile lui.

L-am întrebat: poate eşti doar obsedat de ea? nu ştie ce e, zice că nimic deosebit, pe când mereu e în aerul ei... Prostii...

Şi din nou m-a pus pe gânduri. Când nu poţi fi cu cel pe care-l iubeşti, vei rămâne cu cel ce te iubeşte? O prietenă mi-a răspuns că: Mai bine cu cineva pentru care însemni totul, decât cu cineva pentru care nu însemni nimic. M-a surprins întrebarea băiatului despre care am scris la început: "Inga, poate în viaţa mea va apărea alta? pe care o voi iubi şi mă va iubi? e atât de simplu!"... într-adevăr, cât de simplu(tot mă gândeam la asta, nu în zadar zicea că trebuia să fim gemeni), dar dacă nu?

Întrebare pentru acasă: Tu ce vei alege? Să iubeşti sau să fii iubit(ă)?

Simplu Inga!

Primul meu video! (găsit acum în arhivă) =)

War of Head vs Heart

Vreau să mă prăbuşesc. Mi-e frică. Ameţesc. Mi-e greaţă. Mă doare capul (şi inima). Nu ştiu care durere e mai mare. Nu ştiu dacă e faza să mă bucur sau dimpotrivă. Era rău: mă temeam că nu mai pot simţi, că nu mi-am mai auzit demult răsuflarea, nu mi-am simţit inima să bată. E rău: prea multe simt, un adevărat terci; răsuflu prea asurzitor; îmi pare că inima îmi va sări din piept. Cel mai rău e, că nu vreau să fie aşa. Autosugestie, o armă de care m-am folosit multe ori, dar am zis STOP. Ce să fac dacă neprivind la acel "stop" continui? Simplu nu vreau să recunosc prea multe. Straniu. Dacă eu spun despre lucrurile pe care nu vreau să le recunosc, poate însemna că le-am recunoscut deja? Prea complicat. Paremise nu mai înţeleg nimic.

P.S: hm, să-mi bag picioru!