Bucăţi de idei!

Mă mir tot mai mult şi mai mult.

Chiar acum vorbesc cu un prieten şi tot mai mult înţeleg cît de- Proşti? nu, nu pot să zic proşti, simplu, naivi sunt unii oameni. Hm, trebuie să mă bucur că nu sunt unica aşa? Nu pot, nu pot căci ştiu ce înseamnă şi cum e în orice situaţie prin care trece o astfel de persoană. Am observat "Proşti" nu doar prin rîndul fetelor, printre băieţi ei tot există. Am văzut multe în scurta perioadă ce am trăit-o. Şi cel mai obijduitor e altceva, că de naivitatea asta se folosesc alţii, oamenii răi, poate nu doar ei, şi nu întotdeaun special, dar se folosesc. De ce persoanele date trebuie să sufere?

23.03.2011

Da, sânt şi băieţi proşti, însă fete sunt cu mult mai multe.

Te-a trădat, te-a înşelat, a făcut să te doară, de ce tot continui să speri? Într-adevăr dragostea e oarbă? dar poate fi numită asta Dragoste? Cred că e doar o boală ce te face prost şi naiv, prea naiv. Această boală nu o pot numi dragoste, căci dragostea e ceva prea frumos. De ce sunteţi gata să suportaţi orice, când celălalt nu e gata să iţi dea nimic în loc? Cum poate fi asta numit? "Vreau fericire, happpy end" Poţi fi încrezut că va veni? Sincer, voi fi bucuroasă să te văd fericită, dar mă tem că din nou te voi vedea plângând şi suferind, nu mai pot, meriţi cu mult mai mult. Oare e atât de greu?

23.05.2011

Ca umbrelele!

Hai că mulţi au încercat să compare  fetele sau băieţii cu tot ce e posibil.

Acum voi încerca să vă explic de ce băieţii sunt precum umbrelele.

Nu sunt întotdeauna cu noi. Aici depinde şi de posesoare şi de umbrelă. Deobicei e ceva de genul: s-a început sezonul. Acesta de regulă începe Primăvara. Poate fi o necesitate, dar şi un simplu accesoriu.

De ce accesoriu? Păi, pentru că dacă îţi alegi ceva potrivit, vei arăta foarte bine. Mai e o fază: Toate prietenele au, da eu nu? Îngrozitor!

Dar nu toate fetele gândesc la fel. Unele mai au nevoie mult:"Vreau să fie ceva special, să mă apere de toate, să mă simt bine!". 

Sunt foarte diferite. Şi noi, fetele suntem foarte capricioase la alegerea unbrelelor. O paletă enormă de culori, mărimi, forme, design, astea sunt doar calităţi externe. Oricum interiorul e acelaşi la majoritatea. Nu prea contează cum e, oricum îşi doreşte să fie ţinute la cald, la uscat, însă nu au încotro. 

Deseori înţelegi că nu e nimic mai scump decât umbrela cea veche, cu care ai trecut prin multe, dar pe care ai lăsat-o undeva prin dulap. Doar atunci înţelegi că toate umbrelele din colecţia ta nu au aşa valoare mare şi că tot ce am scris mai sus nu mai e în vigoare.

Neprivind la toate, în ceva sunt ferm convinsă: unele se deschid uşor în faţa ta, altele însă au nevoie de efort şi răbdare.

P.S. Doresc ca fiecare să îşi găsească umbrela potivită=)

(poţi schimba genul şi va fi tot un adevăr, de ce fetele sunt ca umbrelele)

17 secunde de Fericire!

Am observat ceva captivant.

Curios! Dar "dorul" poate fi definit in mai multe feluri.

Am făcut nişte observaţii excepţionale. Trăim, nu departe unii de alţii, ştim asta, ne simţim bine. Astfel putem să nu ne mai întîlnim perioade îndelungate. Dar, e destul ca unul să plece undeva mai departe măcar pentru o zi, că începi a simţi un dor nebun.

Atunci îţi e destulă o singură noutate. 

Câtă Fericire aduce doar câteva secunde de discuţie.

Dar cât e şi de dureroasă absenţa acesteia. Oricum, cel mai dureros rămâne a fi ignorul.Nu cred că cel ce nu a simţit aceasta va putea să mă înţeleagă. Să înţeleagă acel "I hope you", ce se naşte în adâncul fiinţei, şi care poate creşte în "I'm happy" doar dăruind  unul altuia câteva secunde de Fericire!

Primăvara se sfârşeşte cu tine*

Da, sunt uneori rea.

Da, des nu mă poţi înţelege.

Da, des nici eu nu ştiu şi nici nu pot înţelege ce îmi doresc.

E primăvara.

Toţi ştiu de ipoteza hormonilor din martie. Niciodată nu am simţit nimic deosebit, nemaivorbind anume de această lună. E mai, primăvara se sfărşeşte. Iar eu, chiar azi, după o plimbare frumoasă am revenit din nou la gîndul că am nevoie de tine(chiar dacă mereu neg acest lucru).

Era soare, vîntul se juca prin părul meu. M-am aşezat pe iarbă, priveam în depărtare. Am încercat să îmi imaginez că eşti alături, mă cuprinzi, sau doar doreşti să o faci, doar încerci să te apropii puţin de mine(aşa cum o făceai mereu).

SENSIBILITÁTE s. 1. (înv.) simțibilitate, simțiciune, simțire, finețe. 

Da, doresc să simt. Am nevoie de umărul tău puternic. Îmi doresc să ştiu că nu sunt singură, că mereu vei fi cu mine(ştii cît de mult mă tem).

Să fiu aşa cum îmi place, şi ţie să-ţi placă. Aşa, simplă, naivă, sensibilă şi copilăroasă, Reală.

Să pot să te privesc în ochi. Să mă bucur. Să zîmbesc sincer. Să îţi aud răsuflarea. Să îţi simt inima, cum pulsează sângele. Să nu mă tem de toate astea. Să fie, reciproc.

p.s: Primăvara se sfârşeşte cu tine*, nici nu ştiu dacă te va apuca!

Loser or not?

Ratat (ratat, Eng Loser, ea Versager..) - o categorie de oameni născuţi doar să piardă şi să renunţe. Contrar opiniei populare, ratat - acesta nu este un om-ghinion.. Loser- o persoana cu un anumit mod de gândire.

Nu vreau să zic că sunt chiar acest gen de om, dar atunci când perioada neagră-n viaţă îşi ia startul, altfel nu mă pot simţi.

Cauză acestei postări a servit un adevăr dureros: "Never Had a Dream Come True."

nu glumesc,

(nici nu am avut multe vise)

într-adevăr, nici unul din cele puţine nu a devenit realitate, din păcat... Poate nu merit?

Lina!

Încerc să îmi amintesc de cînd te cunosc...nu reuşesc, poate e din cauza că e o perioadă foarte mare? 

Te ţin minte micuţă, cu o îngheţată în mână, cu câtă poftă o mâncai, nimănui nimic, egoisto :D Aşa ai rămas, amatoare de îngheţată, egoistă- în sensul frumos al cuvântului... 

Dacă e să zic ce trăsătura s-a schimbat în tine complet, spun ferm: culoarea părului! Din blondă, în brunetă (nu chiar brunetă, aşa ca mine)...

De câte ori ne cofunda lumea, sau ne întreba: Sunteţi surori?

Îţi place să spui: Ea e mătuşa mea! da, mult am zâmbim la faptul că îmi eşti nepoată)

-Cine totuşi din voi e mai mare?... multe ori am auzit această întrebare.

Tind spre tine. Tot ce este nou, aflu de la tine. Multe schimbări în viaţa mea ţi se datorează ţie. 

-Parcă sunteţi dintr-un ou scoase!... amuzant totuşi.

Ce să îţi zic picăturica mea? Trăieşti la mine în suflet. 

Când am împlinit 16 ani m-am gândit: "Acum sunt cu un pas mai aproape de tine!"... astăzi Tu, faci 18!

Majoratul mult aşteptat)))

Ţin minte bine cum ziceai: "mai repede 18"... nu ştiu ce simţi acum.

Cu ochii verzi, de mandarine, cu capul in trance, cu privirea în spumă!

Aştept doar cu nerăbdare să te văd, să te felicit privindu-te în ochi, să te cuprind strâns...

Te iubesc iupi! 

Şi dacă mor?

Mă îngrozesc! Nu pot suporta! În fiecare zi o nouă veste despre noi întâmplări groaznice. De ce atât de mulţi oameni suferă? Cineva ar zice: ei, treaba lor. Nu! Niciodată nu voi gândi astfel. Mă doare să văd haosul din jur. Haosul legat de oameni total străini. Ce voi face dacă se va întâmpla cu cineva din cei dragi? Nici nu îmi pot imagina. Cred că ar fi ca un trăsnet pe cerul senin. Însă nu care trece repede... dar acum nu despre aceasta scriu.

Mă întreb: Şi dacă mor eu? Ce vor face cei din jur? Cui îi pasă? 

Cineva mi-a zis: mă tem de moarte. Eu însă confirm ferm că Nu, Nu mă tem de ea! Mă tem de durerea ce o aduce. Mă tem de suferinţele ce le lasă în urma ei.

Dar la fel mă mai întreb: Ce sens ar mai avea viaţa fără moarte şi invers, moartea fără viaţă? Asta e. Totul trebuie să fie la timpul său, şi... natural!

Dragii mei, nu risipiţi timpul, acesta e o unitate absolută. El e ireversibil. Trăiţi viaţa la maxim. Preţuiţi fiecare moment, fiecare persoană, fiecare gând!