O situaţie des întâlnită. El, un băiat foarte drăguţ. Mă bucur că îl cunosc, şi chiar nu e faza: cât e mai simpatic cu atât mai puţină încredere poţi avea. L-am numit într-o zi în glumă ideal, desigur cu viciile sale. Demult nu am mai vorbit, dar mă bucur că acum când s-a simţit mai rău acel mesaj de SOS a fost adresat anume mie. Sentimente, iată labirintu în care s-a pierdut.
Problematic.
"Ce să fac? Poate să încerc să o fac pe cel rău? Să fiu cu toate dar să nu aparţin nimănui? Ce să fac dacă nu vreau să provoc durere celor căror le sunt drag (este una care va face pentru el orice)? Dar dacă este cea pe care o iubesc? Sau nu o iubesc? (pentru această fată el e gata la orice)", sunt doar unele din gândurile lui.
L-am întrebat: poate eşti doar obsedat de ea? nu ştie ce e, zice că nimic deosebit, pe când mereu e în aerul ei... Prostii...
Întrebare pentru acasă: Tu ce vei alege? Să iubeşti sau să fii iubit(ă)?



